sâmbătă, 4 iunie 2016

Goodbye...

Ma mut pe pagina Be yourself! !!!
Am zis ca o schimbare nu strica, mai ales cand de pe vechile bloguri imi cam dispar din poze. Inima imi va ramane la vechiul cont, face parte din copilaria mea, am pe el 232 de amintiri, iar pe blogul Maria, unde mi-am si inceput activitatea, 287. Pe Words from my life voi continua, vreau sa imi exersez engleza si aici, pentru ca imi e la indemana si e si placut. Nu stiu ce sa zic, nu imi propun nimic deosebit pentru noul blog, decat sa fie cel putin la fel de apreciat (macar de noii vizitatori, cei vechi vor ramane, poate, atasati de acesta :) ) precum precedentele. Nu exagerez, imi va lipsi atmosfera de aici...Pupici si weekend fain!

duminică, 22 mai 2016

Cum poți înlătura ispita prin smerenie - Patericul

5. Un frate a mers la un bătrân şi l-a întrebat, zicând: părinte, ce voi face, că mă supără mândria şi înălţarea? Răspuns-a lui bătrânul: bine faci, fiule, că doar tu ai făcut cerul şi pământul. Aceasta auzind fratele, s-a umilit cu inima şi făcând metanie până la pământ bătrânul a zis: iartă-mă, părinte, că nici una din acestea n-am făcut. Zis-a lui bătrânul: dacă cel ce a făcut cerul şi pământul S-a smerit pentru noi, noi care suntem tină şi ţărână, pentru ce să ne înălţăm? Şi aşa s-a smerit fratele de cuvintele acelui bătrân, şi cu mult folos a mers la chilia sa, smerindu-se şi umilindu-se în inima lui. (PENTRU MULTE GRAIURI ŞI CUVINTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ ALE PREA CUVIOŞILOR ŞI PURTĂTORILOR DE DUMNEZEU PĂRINŢI, PENTRU SMERENIE)

5. Unui frate oarecare i s-a arătat diavolul într-o noapte, în chip de înger luminat şi i-a zis lui: eu suntGavriil şi sunt trimis la tine să-ţi aduc o veste bună. Iar fratele i-a răspuns: cred că vei fi fost trimis la alţii, căci eu sunt păcătos şi nu sunt vrednic să văd înger. Aceasta zicând, el îndată a pierit vicleanul dinaintea lui şi s-a făcut nevăzut. (PENTRU MULTE FELURI DE NĂLUCIRI ŞI ÎNŞELĂCIUNI DIAVOLICEŞTI…)

luni, 16 mai 2016

Națională...

Am mers la Iasi cu locul II la olimpiada de romana. Am mai fost eu si in a sasea. Cred ca o sa trebuiasca sa fac un fel de comparatie ampla intre ele, atunci-acum, cu asemanari si deosebiri. Pai sa o luam asaa...
Asemănări 
  • Programul :))
  • Insotitoarea 
  • Am mers cu buni, o noapte am dormit l hotel, restul la niste rude
  • Am fost fooaarte obositaa
  • Am vizitat catedrala in care sunt moastele Sf Parascheva, biserica Sf Trei Ierarhi am vazut-o doar din exterior, parcul Copou,  mall-ul unde am si mancat...ce e drept, ne-am cam rasfatat...
  • Insotitoarea ne-a batut la cap sa luam premii
  • Doar fetele de a saptea si a cincea au luat, cea de a sasea si cu mine am luat punctaje mari, dar nu am luat nimic
  • Nu am avut pe nimeni care sa ma pregateasca efectiv pentru proba orala si comentariul tabloului de la proba scrisa
Deosebire
  • In a sasea, cu o zi inainte de plecare, am alergat si am cazut,asa ca de atunci ma pot mandri cu o cicatrice la picior :), pe cand anul acesta nu am avut nicio astfel de "bucurie" (desi mi-ar fi prins bine la mandria mea cea de toate zilele)
  • Anu acesta a mai venit in tren doar o fata de a saptea, atunci venisera doua, si acelea cu mama, respectiv cu bunicul +inspectoarele (anul acesta, inspectoarele au venit cu fetita de a sasea cu masina)
  • Erau mai cool fetele de atunci :)). Poate suna rautacios, dar vorbesc subiectiv. Erau mai cunoscute, mai educate (fata de fata de a saptea de anul asta),mai deschise si mai fara fite...ma rog, ele nu erau disperate dupa vreun premiu...simteam ca sunt niste persoane mai realiste :))
  • Anul acesta...inainte de proba orala, noaptea,nu am putut adormi pana la doua...pe la unu jumate i-am dat mesaj lui mami si tati...am plans mult, am avut...un fel de atac de panica,dar "diluat" :)) ma simteam asa singuraa..departe de familie, bunica dormea altundeva, eu trebuia sa imi petrec noaptea langa niste straine care dispretuiau ceea ce imi era mie mai drag...in finee..dupa ce am trimis mesajele,m-am dus la baie, am inchis geamul in camera si am luat o bucatica din vata de la Sf. Parascheva. Asa am reusit, intr-un sfarsit, sa adorm
  • In a sasea mi s-au parut foarte dificile subiectele, dar anul acesta am imprumutat un manual de la doamna de desen si m-am putut inspira, plus ca am fost mai pusa la punct cu tipurile de subiecte...am luat 127p, ceea ce e bine, dar stiu ca, daca eram atenta si daca as fi dormit in noaptea de dinainte, as fi putut lua cel putin 137p...asa a fost sa fie :) 
  • Anul acesta m-am descurcat mai prost la oral, pentru ca a trebuit sa citesc expresiv textul si imi era greu sa si gesticulez, sa si citesc...iar la ex. 2, mi-a fost greu ca trebuia sa citesc simultan de pe foaie si ciorna...dar sunt multumita :) . 
  • Anul acesta am fost mai comunicativa (cat sa nu se spuna ca am probleme psihice, caci,daca era dupa mine, nu as fi vorbit cu celelalte  fete prea multe...ma rog. Am vorbit cu fetele din Mehedinti si din Teleorman, am ras mult (mai mult ele, eu rad foarte greu de-adevaratelea). O sa fac eu o postare despre doua fete, Mara si Andreea..m-a impresionat mult...
In ciuda tuturor experientelor negative, Ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca am avut o calatorie placuta, am avut puterea sa ma plimb si sa admir ce am vizitat si pentru faptul ca am avut langa mine si oameni deosebiti. 

P. S.: Liuba a nascut, saptamana trecuta din cate inteleg, un bebe mic si scuuump...va rog sa o felicitati si voi, sa va bucurati impreuna cu ea de noul sufletel ce impodobeste lumea!❤

marți, 3 mai 2016

Recomandari-filme

Hristos a inviat! Am fost foarte fericita in noaptea de Paste. Ieri am cantat eu cu Eca si Iuli la tati la parohie si am fost bucuroasa ca le-am facut o surpriza placuta celor care au venit la biserica. Bineinteles, ne-am incurcat si noi...dar e perfect pentru niste incepatoare :) .

Am observat ca multa lume cere filme bune (intreaba in stanga si in dreapta). Cred ca multi le-au vazut pe cele ce vreau sa le numesc mai jos, pentru ca sunt clasice (au un caracter de moda veche, sa le spun asa). Nu o sa le pun intr-o ordine anume, dar trebuie specificat ca Robin Hood este serialul favorit (am plans cateva zile la rand dupa ce l-am revazut a doua oara si sper sa il vad si a treia) si nu il (va) intrece niciun alt serial sau film...cel putin pentru o buna perioada de timp.

Robin Hood BBC-serial (3 sezoane, fiecare a cate 13 episoade)
   Cu totii stim de el, l-au cantat o gramada de scriitori, asa incat cand zici de cartea Robin Hood poti vorbi de cea a lui Alexandre Dumas (perfecta), de cea a lui Henry Gilbert sau mai stiu eu a cui. Oricum, filmul nu cred ca este leit cu niciuna. Dar, da, exista o Marian, un Robin, doi oameni rai care conduc Nottingham-ul. Ca sa nu mai plictisesc lumea cu vorbaria mea, cei interesati sa intre aici, unde puteti vedea actorii principali si parerea mea pe scurt (partea proasta e ca articolul e in engleza).

Fireproof-film crestin
   Este vorba despre doi soti care vor sa divorteze, din cauza lipsei de comunicare. Sotul (care nu credea in Dumnezeu, desi avea parintii si cel mai bun prieten care ii spuneau mereu de El)  primeste de la tatal sau un "jurnal" pentru 40 de zile: in fiecare zi trebuie sa urmeze cate un sfat. Cu chiu, cu vai, incepe sa faca ce scrie acolo. Este foarte emotionant, daca esti fata/femeie, sigur o sa plangi. Este plin de invataturi de viata si nu cred ca va lasa rece pe nimeni. Din el stiu si doua cantecele superbe.



Rab ne bana di jodi - film indian, de dragoste (normal)
  Nu are rost sa vorbesc despre el cand am scris deja aici .

Pride and prejudice - film britanic
   Plin de invataturi morale. Despre el am scris putin aici. Iubirea dintre doi tineri e...impiedicata de orgoliu, prejudecati, conditia sociala...dar cred ca l-ati vazut sau ati citit cartea deja :) .

My fair lady-film cu Audrey Hepburn in rolul principal
   "Trateaza regina ca o florareasa, pe cand el trateaza florareasa ca pe o regina". Mi-a placut foarte mult acest motto. E un film bine realizat, care nu te lasa (scuzati cacofonia) sa nu razi :) . E foarte bun si pentru auditie in engleza, caci in esenta asta se intampla: doi gentilomi fac pariu ca profesorul va reusi sa o duca la bal pe florareasa care nici numele nu si-l pronunta bine fara sa fie banuita. Bineinteles, Eliza (Hepburn) are mare succes...dar mai bine il vedeti voi :) .


Leap year (Anul bisect)-comedie de dragoste (ca tot suntem in 2016)
   Are si el invataturile lui. O tanara aude de la tatal ei despre o traditite irlandeza in care se spune ca pe 29 februarie femeia are voie sa ceara barbatul in casatorie. Asadar, pleaca in calatorie pentru asta. Dar, pentru ca relatia era bazata pe interes ("iubitul" o cere pana la urma in casatorie pentru ca, daca nu era casatorit, nu putea cumpara nu stiu ce vila), se destrama si fata se duce la...baiatul care a insotit-o in calatorie (nu ii pot spune sofer :) ).
  Cred ca sunt destule deocamdata. Imi pare rau ca nu am scris mai mult la fiecare, caci meritau, dar...din experienta mea:cand e un articol lung, ti se taie. Asadar, sa vizionati Robin Hood BBC obligatoriu!!! si Leap year cat mai curand, caci zilele trec repede si intram in 2017 :) .
   Sa aveti o saptamana frumoasa, cu multe surprize frumoase!

vineri, 29 aprilie 2016

Visuri pentru viitor (1)

Nicidecum pentru vara asta sau cealaltă, nu! :) Planuri pentru când voi fi mare și voi avea și eu o familie... Știu, nu e momentul poate, mai e o grămadă...dar gândurile rămân gânduri și îmi place să le împărtășesc, mai ales când sunt legate de un subiect care îmi place muult!

 M-am întrebat adesea cum voi reuși să îmi cresc copiii frumos, să nu regret mai târziu pentru cum am fost....nu că i-aș opri de la prea multe, ci, dimpotrivă, pentru că sunt o fire mai iertătoare, mai indulgentă, mai răbdătoare...și mă înduplec repede când sunt rugată stăruitor. Cred că mama e cel mai bun exemplu, dar cu o fată ca mine, știu cam ce aș putea face din copiii mei... Cred că o să îi țin cât mai mult timp departe de lume, căci acum oriunde te-ai duce...numai  ciudățenii. O să păstrez o relație strânsă cu frații și vreau ca familiile noastre să fie împreună la bine și la greu, ca una singură, dar cu mai multe mame și mai mulți tați. (Bineînțeles că încă nu am vorbit cu ei, dar, cum spuneam: gânduri). Poate le-ar prinde bine plimbări în aer liber însoțite de predici luungi despre relația deschisă dintre copil și părinte și beneficiile ei :)) , asta în cazul în care vor fi niște mici gânditori sau cam așa, altfel...o să mă apuc să studiez atlase de geografie și biologie :) . Dar sper să mă moștenească în privința asta. E foarte greu să remediezi relația cu copilul, cel puțin așa văd eu...trebuie de la început să înțeleagă că dacă îmi ascunde ceva, lui își face rău, ca o rană :dacă nu spui doctorului de ea sau dacă nu spui tot, se va infecta, se va agrava și poți să ajungi într-o stare jalnică, dacă nu chiar să fii nevoit să renunți la mână /picior... Sper să găsesc până atunci cuvinte potrivite și exemple foarte profunde chiar și pentru un copil... Mai am eu timp! :D

miercuri, 27 aprilie 2016

Sinteză-concluzii

Poate că sună prea ştiințific, dar nu știu cum aș numi altfel o postare despre ceea ce mintea mea a "rumegat"de şase saptamani încoace și motivele pentru care s-au născut atâtea întrebări. Deci am început postul așa : certuri în clasă  (legate de ora suplimentară de mate), cap spart, căință, certuri în clasă  (mai mult nervi), Gheorghiță în spital (a fost intrenat vreo 4 zile cu diagnostic de herpangina, am stat doua nopti cu el si cu mami...nu scriu in detalii, impresiile poate le voi nota alta data), boală. Asta pe scurt. A fost un post greu (Doamne ferește, mai sunt câteva zile, nu zice hop! până nu sari gardul) în care am avut momente (cam lungi) dee...o depresie mai "diluată. A fost foarte greu să îmi fac ordine în gânduri, în post ești ispitit de vrăjmaș și îți ies la iveală toate patimile, cum să le zic...toate părțile rele. 

La orele de religie am auzit de vreo două ori întrebarea: "Și Dumnezeu ne dă ispite ca să ne obosească sau ca să ne întărească?" . Ca să ne întărească, normal, Creatorul nu face NICIODATĂ rău, dar...noi, după ispite...suntem cum ar trebui? Și, cum nimic nu e întâmplător, mi-am adus aminte de asta zilele trecute. Eu una nu sunt. Adică mai mult m-am pierdut cu firea decât să mă lupt cu ispita. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu și pentru puterea de a înfrânge ispitele. Asta unu la mână. 

Doi la mână : spovedania ar trebui practicată când ești bolnav sau ai o rană. Atunci omul se gândește pentru ce i-a dat Dumnezeu necazul, aducându-și aminte de toate rele făcute. Plus că atunci când e suferind, omul înțelege mai bine moartea și e gata să se mărturisească așa cum trebuie. Poate alții au puterea de a se căi la fiecare spovedanie, dar eu nu...adică nu căința adevărată care îți aduce lacrimi și suspine, cea care e smerită și sinceră. 

Eu cred că toate au un scop. Și m-am gândit  (cu mintea mea de copil) că asta e plata pentru naționala de la Iași, pentru posibila notă de 10 la ambele examene, pentru vacanța frumoasă pe care se poate să o am. Și dacă nu e așa...înseamnă că sunt prea păcătoasă și o să ma bucur că pot plăti aici greșelile. :) 

duminică, 17 aprilie 2016

România prin ochii mei

<<Romania este o tara democratica. Constitutia se bazeaza pe modelul Constitutiei celei de a cincea Republici Franceze.

 In opinia mea, politica de astazi a tarii noastre consta in certuri nesfarsite intre mai-marii nostri, iar poporul nu zice nimic, ba pare sa aprecieze chiar aceste dispute. Nimic constructiv, toti incearca sa ajunga cat mai sus, intr-un mod cat mai usor cu putinta. Si noi ne miram uneori de “capeteniile noastre”, ca sunt atat de importante si atat de maiestuase fara sa faca asa cum trebuie un acord gramatical.

 “Democratia” a ajuns doar o denumire. Poporului nici nu are ocazia sa isi exprime prea des opinia. Nici regulile nu se mai respecta. Foarte putini sunt aceia care nu se lasa influentati de pozitia sociala a unui om sau de starea materiala a lui. Cred ca regimul tarii noastre ar trebui sa se numeasca “banocratie” sau “pilocratie”. Cu siguranta, ministrii nostrii s-au gandit deja la aceasta posibila schimbare, dar poate se feresc de ea.

 Din punct de vedere economic, tara noastra este aproape pierduta. Ne putem “mandri” cu o datorie externa imensa. Nu mai functioneaza in Romania aproape nicio fabrica, tara noastra va deveni un fel de “taram”al magazinelor si al locuintelor si, din loc in loc, parculete cu banci pe care sa stea oamenii si sa butoneze la telefoane.

 Alimentele din hipermarket-uri si supermarket-uri sunt pline de conserve sau alimente tratate, care numai bine nu ne fac. Ministrul sanatatii a declarant ca alimentele care vin din strainatate sunt expirate si se dau cu fel si fel de substante toxice pentru a nu se strica pe drum. A propus sa fie introdusa inchisoarea pe viata ca pedeapsa pentru cei care baga otravuri sau…actioneaza negativ, daca se poate spune asa, asupra alimentelor. Oamenii care vor sa traiasca sanatos intr-un oras trebuie sa se mute aproape de o piata cu de toate , aproape de un plafar si de un magazinas cu tratamente naturiste (argila, susan, otet bio, migdale etc.). La tara, romanii pot duce o viata mai sanatoasa, dar ce fac atunci cand au copii pe care trebuie sa ii duca la scoala? Si aici este o problema destul de importanta. Ar trebui sa se faca scoli bune si in sate.

 In Romania circula milioane de masini. Poluarea sonora si chimica ne va distruge treptat. Degeaba visam noi la circulatia cu bicicleta ca in Elvetia sau Paris daca nu avem initiativa. Ca si “popa Tanda” (din nuvela cu acest nume), vom pierde vremea asteptand o schimbare...pana cand ne vom decide sa recurgem la exemplul personal. Toti stiu cat rau fac masinile, dar nimeni nu renunta.

 Mediu, natura, parcuri de recreere...oricum, toate sunt poluate. Mie mi se pare greu sa gasesti in apropierea orasului un loc unde sa te poti simti in natura… Norocul nostru cu Parcul Bibescu (actualul Romanescu, apropo de lipsa de curiozitate a tinerilor) care are o intindere destul de ca lumea. Orice om mai are momente in care simt nevoia de a se…elibera de griji prin peisajul frumos al naturii, prin glasurile pasarilor, adierea vantului, lumina soarelui sau stropii de ploaie…si priveste spre fereastra. Dar mersul monoton al masinilor si culoarea de inchisoare a astfaltului fie distrug dorintele, fie le maresc inzecit, cel putin din punctul meu de vedere. S-ar putea sa nu simta la fel toti, caci nu are toata lumea aceleasi inclinatii.

 Tot asa, dar intr-un mod mai evident, se intampla si cu fumatul. Pe toate cutiile de tigari scrie mare: “Fumatul poate sa ucida!”si, totusi, se fumeaza atat de mult! Se poate crede ca oamenii isi vor raul, poate nu inteleg gravitatea situatiei… Si mi-ar placea mai mult sa stiu ca traiesc intr-o tara cu oameni cu probleme mintale decat intr-o tara de “sinucigasi”.

 Calitatea a cam disparut in Romania. Se gasesc o mie si una de optiuni, dintre care doar 3-4 sunt bune. Asa se face ca lucrurile noi sunt schimbate tot mai des si la intervale mai mici. Cand vrem sa cumparam ceva, trebuie sa fim convinsi ca, fara noroc si fara prieteni care sa stie de unde ne putem lua ce avem nevoie, o sa dureze cateva zile pana sa gasim lucrul potrivit.

 Vestimentatia lasa si ea de droit. In afara de mall-uri si buticuri cu marfa mai mult decat scumpa, mai sunt doar second-urile. O fusta decenta si, in acelasi timp, eleganta, nu se mai gaseste decat in second-uri sau, la preturi uluitoare, in hipermarket-uri. Fustele sunt fie mulate, fie scurte, fie doar pentru fete mai… plinute. Sunt 1% sanse sa gasesti ceva decent din prima. Nu ai de unde alege o sandaluta de domnisoara fara toc, dar si eleganta. Doua-trei modele maxim in magazin. Iar pentru baietii din gimnaziu, blugii sunt fie mulati, fie cu tur. Apoi, sa zicem ca ti-ai gasit cea ce cautai. Oamenii se var holba la tine, uitand sa imite strainii care nu au, de obicei, astfel de scapari.

 Pe de alta parte…romanii au devenit atat de…obsedati de necuratie, incat o femeie care vrea sa nu trezeasca anumite ganduri poate purta o fusta cat de lunga vrea ea, ca tot o sa fie strigata sau fluierata (am auzit cazuri, nu e o simpla parere). Cei din jur te intreaba daca nu iti e frig in fusta sau daca ai vreo pereche de pantaloni in dulap… Oamenii vor sa fie originali, dar nu suporta o alta originalitate… Care, oricum, nu a fost facuta pentru a-i pune pe ei in umbra.

 Arta. Din punctual meu de vedere, a disparut sau aproape a disparut. Adica ori s-a ascuns, ori s-a “refugiat” in alte tari, caci, intr-adevar, locuri de munca in Romania nu prea sunt. Intrebi un licean unde vrea sa dea si o sa iti raspunda ca da ori la drept, ori la medicina, ori la politie, ori la arhitectura sau undeva in strainatate. Filme nu se mai fac de mult timp. Pictura si desenul sunt doar niste hobby-uri, doar la sarbatori mai vin artisti pentru a realize portrete. La cartile ilustrate sunt angajati cei cu talente deosebite. Muzica nu se mai poate numi muzica. Foarte putine piese merita sa fie ascultate, majoritatea au un caracter pacatos, vulgar, iar celelalte nu prea au melodie. Asculti o piesa cateva saptamani si dupa aceea te plictisesti, ele incanta auzul doar pe o perioada, pe cand productia veche si astazi este apreciata si difuzata. Ceea ce s-a publicat in 2012, de exemplu, s-a si uitat in doi ani. Plus ca majoritatea “hiturilor”sunt fredonate de copii de la 7-8 ani in sus. Si nu cred ca la varsta Andrei –de exemplu– ar mai fi vorba de avioane de hartie sau mai stiu eu ce. Ea a ajuns la varsta la care trebuie sa isi intemeieze o familie si cred ca ar trebui sa scoata si piese legate de asta, adica sa fie mai profunde, nuu… compuse in asa fel incat sa fie apreciata doar de junime. Si ea este inca o cantareata mai de apreciat decat celelalte. 

Literatura inca se “dezvolta”, dar parca Ana Blandiana prea scrie doar pe intelesul ei… Una din creatiile ei destul de apreciate este “Dans in ploaie”, la care un copil nu prea are sanse sa comenteze cum trebuie.

 In scoli, notele se iau pe invatat (uneori) si pe pile (deseori). Se invata, de cele mai multe ori, pentru note si atat. Nu se mai invata pentru cultura generala. Astazi nu se mai stie cum se scrie corect verbul “a fi” la toate timpurile verbale, nu se stie cand trebuie scris “sa”si “s-a”, nu se fac nici acorduri corecte. Mai demult, profesorii iti dadeau 2 si pentru ca spuneai “la Bacau”(cacofonia “laba”), ceea ce era poate o exagerare, dar de aici se face diferenta intre elevii timpurilor trecute si elevii de astazi. Din fericire, nu au murit toti profesorii de moda veche, deci mai sunt clase determinate sa invete. Dar acestea se numara pe degete. Generatiile de copii au un intelectual din ce in ce mai scazut. Tehnologia raspandita atat de mult si dezvoltata atat de repede le distrage imaginatia copiilor, capacitatea de a gandi singuri. Poate chiar asta se urmareste, sa nu mai putem gandi singuri, sa ne lasam ghidati de altii si noi sa devenim niste roboti care sa spuna ce aud.

 Romanii din ziua de azi aud o idee si nici macar nu verifica daca e fundamentata. Motto-ul “Vrem spitale, nu catedrale” nu a exprimat nimic, decat arata aversiunea oamenilor pentru tot ce este sacru, pentru curatie. Au avut oamenii, oare, de gand sa se imbolnaveasca? Sau bisericile inseamna, pentru ei, toate cladirile parasite sau nelocuite de o gramada de timp? Si ce legatura au bisericile cu spitalele? Nu le-au facut niciun rau, nu au imbolnavit oameni, nu le-au luat pamanturile, nu se impotrivesc daca se ridica si alte spitale… Si oamenii nu cred in Sfanta Biserica. Daca ar crede, nu ar mai judeca atat aparentele, nu ar mai face atatea rautati. Bisrerica este un lacasde rugaciune, unde te apropii de Dumnezeu, unde poti afla Calea Lui, unde gasesti raspuns la orice si scapare de orice.

 Oamenilor le este rusine de biserici… Am vazut atatia oameni care, trecand pe langa o biserica, isi faceau o cruciulita mica, in graba, sa nu fie remarcati. Si totusi, macar atat sa faca… Nu inteleg, de asemenea, de ce preotii sunt vazuti atat de rau. Ce-i drept, mai sunt unii care nu respecta “regulile”, dar nu aceia sunt reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane, precum nici batranele cu obiceiuri preluate de la stramosii nostri pagani nu sunt representative pentru crestini. Ce e drept, nici macar 15% din tara nu stiu mai nimic despre religia lor, nu stiu ce presupune ea, nu stiu nici macar diferenta dintre ea si altele, astfel incat, daca vin niste evanghelisti, sunt usor de influentat. Si cu toate astea, exista si oameni placuti lui Dumnezeu, ce reusesc sa traiasca in lumea aceasta decazuta.

 Copiii din ziua de azi –marea majoritate- sunt la fel: doritori sa aiba o relatie cat mai curand, vulgari, nerespectuosi(pana si fata de parinti), fara idealuri, scopuri, fara opinii personale, fara morala, fara remus-cari, fara initiative constructive, fara demnitate. Nu mai stiu sa citeasca o carte, sa o aprecieze, publica ei romanele lor pe “wattpad” si isi ghideaza imaginatia dupa preferintele publicului, like-urile cu sutele fiind mai importante decat satisfactia lor de a crea o carte care sa merite sa fie pusa alaturi de cele ale marilor scriitori. Ca un mare fan al cartilor, spun cu durere ca exista copii care nu au citit in viata lor o carte cap-coada.

 Multi oameni care au deposit varsta de 30 de ani privesc cu parere de rau la copilaria “Romaniei de maine”. Pana si eu, care nu am nici macar 20 de ani, observ o schimbare colosala. Inca din clasa pregatitoare sau, cel tarziu, din clasa intai, copiii primesc tablete si telefoane performante. De ce isi permit parintii? Pentru ca nu au decat un singur copil pe care vor sa il rasfete la maxim si pe care il pregatesc pentru a calca in picioare “lumea de jos”si pentru a se folosi de cei puternici.

 Desi fiecare parinte isi aduce aminte de copilaria lui si si-o compara cu cea a copilului sau, se lasa ghidat de spiritul de “turma”care caracterizeaza romanii. Toate fetele vor sa fie “originale”, dar cand apare o moda noua, preiau originalitatea comuna a stilului respectiv. Parca suntem o armata, nimeni nu face nimic original, purtam aceleasi “uniforme”, spunem aceleasi cuvinte, facem aceleasi lucruri.

 Toti vor sa para maturi, independenti, dar, de fapt, se copilaresc si mai mult. Sunt convinsa ca 99%din oamenii care spun ca sunt maturi nu realizeaza ce inseamna maturitate, pentru ca, de fapt, un om cat de cat matur isi da seama ca nu a pierdut “copilul din el”, ca, aducandu-si aminte de frumusetea trecutului, incearca mereu sa se comporte ca un copilas. Si, oricum, cred ca un om matur ar inspira incredere, siguranta celor din jur, ar fi serios, ar actiona ccumpatat, ceea ce nu e valabil in cazul romanilor.Si aceasta constanta incercare de a parea matur nu determina nimic altceva decat atitudini indiscrete si jenante.

 Toti s-au trezit ca vor sa fie originali. Toti spun “Sunt original”, dar niciunul din ei nu este (in special fetele, marea majoritate a baietilor nu are aceasta boala).

 Toate aceste “originalitati” isi cumpara hainele de la aceleasi firme, fac acelasi “zambet” in poze, folosesc aceleasi cuvinte…la moda, daca se poate spune asa, isi acopera fata cu o tona de vopsea si atunci chiar isi pierd adevarata originalitate. Ba mai mult, aproape toate sunt ori fandosite la maxim si se plang mereu doar ca sa starneasca mila, ori sunt grosolane, joaca fotbal, injura mai urat decat partea masculina, cred ca daca se prezinta ca fiind niste fiinte…”dure”vor fi mai dorite de baieti… Probabil ca, in timp, psihologii vor devein foarte cautati, caci noile genratii vor da gres in cee ace priveste familia. Copiii au uitat sa fie naturali… Si chiar si adultii, caci toti de ghideaza dupa o singura…”personalitate”, dupa un singur star, mai bine spus.

 Relatii serioase? Daca ai 25-30 de ani, e de asteptat, daca ai mai putin, esti plictisit de viata. Casatoria este vazuta ca o robie… La fel si copiii. Femeia Ce vina au ei de sunt ucisi din burta mamei? Nu stiu, cred ca oamenii nu realizeaza gravitatea faptei. Stramosii nostri aveau familii foooaaarte mari si nu se mai plangeau atat, cu toate ca nu puteau cumpara apa de la magazinul din colt, cu toate ca nu aveau pampers, nu aveam calorifer, nu aveau aragaz, nu aveau zece mii de crème… Dar parca binele primit si raul facut sunt invers proportionale, iar oamenii, pe masura ce dau de bine, se plang tot mai mult si mai mult. Au un singur copil si spun tuturor cunoscutilor cat de greu le e sa spele hainele murdarite de copil… Si nu vad nimic rau in a avea o familie mare… La urma urmei si Celine Dion a fost al paisprezecelea copil din familia ei si a devenit mai mult decat o mare personalitate, chiar un model de viata pentru unele persoane.

 Iar despre junior, nu mai spun. Am citit un articol scris de o fata… Intr-adevar, a pus punctul pe i: „Sunt sătulă. Da, sunt sătulă de toată societatea asta de "inapți morali" în care trăim. Totul se rezuma la un singur cuvant format din 3 litere.... M-am saturat de mentalitatea asta "hai sa facem cât mai mult, cu cât mai multe ca suntem tineri și o viață avem"...Serios?! Dacă doar la asta se rezuma distracția și aventura vieții tale ești doar un trist care are creierul îmbibat în prostie. Oameni buni, nu va mai aruncați corpul oricui și nu mai dați vina pe tinerețe. E adevărat, toți suntem oameni și toți avem hormoni, dar avem și minte, pe care ar trebui sa o folosim mai des. La final cu ce ramai? Experiență și o lista lunga de cuceriri cărora nici măcar nu le mai ții minte numele. Dar da...ce pot sa spun, ești tare...Tare ca pana la o anumita vârstă crezi ca iubirea se rezuma la plăcerea fizica și ca nu o sa mai cunosti niciodată acest sentiment pentru ca ai fost prea ocupat sa sari din pat în pat. Dar la final, după ce tinerețea se va duce și vei pune capul pe perina ce vei simți? Te vei bucura sa știi ca ai fost doar o experiență în plus? Sau ca în timp ce îți mareai lista iubirea a trecut pe lângă tine, dar tu ai fost prea ocupat cu hormonii? Te vei simți fericit sau singur când o sa ai o zi grea și nu va fi nimeni acolo care sa iti ofere un zâmbet cald sau o îmbrățișare sincera, plina de căldură, pentru ca ai avut parte numai de paturi pline de "caldura", dar extrem de reci...” – sursa: facebook.com>>

Acesta este un referat personal. Opinie personala. Sinceritate. ;)