De atunci, eu şi Ionuţ, am luat câte două lăpticuri şi un corn de la şcoală pentru ei, căţeluşii. După ce am strâns 15 lăpticuri, vineri, pe 6.05.2011, am mers la ei. Am pus o farfurie de porţelan pe pământ şi am zis de mai multe ori: "Cuţu!", "Cuţu!" au început să se audă foşnete prin grădina vecinei, şi ce să vezi? Pe potecă au apărut 4 căţeluşi! Am îngăurit o cutie cu lapte şi am vărsat-o în farfurie. Toţi 4 s-au îngrămădit în jurul farfuriei şi au început să bea în disperare lăptic.

Doar unul a rămas: Remi, căţelul meu. Eram în culmea fericirii!



La un moment dat, fiind atentă la altceva, m-a lins pe mână. M-am speriat la început, dar după aceea m-am liniştit. Am vrut să mă uit un pic la Grigo şi el, Remi, a pus lăbuţa în palma mea. Ce prietenos a fost în ziua aceea !

Am venit şi a doua zi. De data aceasta am luat câteva boluri, toate de plastic. Remi a venit şi a vărsat o farfurie cu lapte. După ce au consumat 9 lăpticuri, s-au ascuns în urzici. Restul de lapte l-am lăsat şi am plecat. Am venit să mă asigur că am închis poarta şi i-am văzut ca se îngrămădiseră iar la lapte. Astfel am plecat acasă cu inima împăcată!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!