Despre progrese și descoperiri

   Elenița a învățat, acum două zile să stea în picioare. Mai are un pas și poate merge. Am fost bucuroasă să o văd: de mult ori am încercat să o pun să stea ca un om mare, dar, de fiecare dată, îmi era făcută observație: ,,Maria, n-o mai forța! Las-o să învețe singură! N-o mai pune să încerce!". Așa că... am lăsat-o - pentru un timp. Apoi, Eca a pus-o să stea în picioare și, cum nu se putea mai frumos, Elenița a stat în picioare, iar mama, în loc să-i spună ceva Ecaterinei, a fost foarte veselă. Dar asta e! La urma urmei, și eu eram fericită. :) Acum se mai ridică și singură, dar greu: trebuie să se țină de pat, apoi să își ia mânuțele de pe cuvertură. Pentru asta, de obicei, îi trebuie și curaj. Și...... s-a încheiat poveste cu Elenița! Să trecem la alta....

  Am descoperit că pot avea multe prietene, eu fiind o persoană apreciată mai mult de toate decât de toți ( colegii). Așa e firea mea: veselă, amuzantă, plină de energie, agitată, delicată, sentimentală, războinică și foarte, foarte ciudată. Nu ma pot descrie, nu mă pot controla, nu mă pot aprecia sau, mai bine-zis, mă apreciez mai mult de cât trebuie. La un moment dat cred ca mi se vor urca toate astea la cap și îmi voi crea o impresie prea bună despre mine. Am multe prietene (prietenă adevărată nu poate avea orice fată): colege, vecine, rude depărtate și cunoștințe. Adică, nici nu ai mai avea cu cine să fii prietenă!

Alt capitol: Timpul liber
Mai nou, în timpul meu liber pe care îl am sau, în cel mai rău caz, mi-l fac ies afară, în fața blocului și mă joc împreună cu frații, surorile, vecinii și vecinele mele. Ne jucăm "rațele și vânătorii", "adevăr sau provocare", "fete, filme sau băieți, melodii sau cântăreți" etc. De obicei, pot fi numită "câștigătoarea" jocului. Mai sunt zile în care pierd, dar nu îmi e scăzută  faima. Din păcate sunt cam răzbunătoare (în jocuri). Dar am, totuși, un succes pe care poate îl voi pierde.

Și... iată articolele de azi!