luni, 26 august 2013

La pensiunea Poiana Mărului, Zărnești

   Am lipsit săptămâna trecută pentru că am fost într-o tabără de matematică, la Zărnești. Cu bunicii și 9 elevi ai bunicului. Trebuia să mergem la Voineasa, acolo unde am fost acum 2 ani, dar clădirea era veche și bunicu a zis că să nu mai mergem acolo. La Voineasa mai erau și alți profesori cu elevii lor, așa că am fi fost prea mulți și bunicului meu i-ar fi fost mai greu să își controleze elevii.
   Erau 5 fete și 4 băieți. Așa cum se întâmplă la copiii de azi, eu am stat mai mult cu fetele. Măcar ele nu vorbeau prostii când erau între ele! Pe una o chema Bianca, pe alta Ramona (amândouă foste colege de grădiniță ale Iulianei - uneori și grădinița te ajută în viitor;) ), pe alta Ana, pe alta Cătălina și pe alta Maria, cea mai frumoasă și, bineînțeles, "preferata" mea.Dar de ce? Păi e frumoasă, o cheamă ca pe mine, e tot rac, tot în iulie... și e tot în orange (wow! câte asemănări!). Abia vineri - așa-s eu: pe ultima sută de metri mă simt în largul meu - ne-am împrietenit. Cu Bia, Cătă și Ramo am vorbit din prima zi. Cu Ana nu am vorbit, dar am colaborat și așa. 
   Băieții. Unul, Barbu Robert, era băiatul patronului de la Un colț de rai. Altul se numea Giugea (înalt și plinuț), altul Popică (ii ziceam Tibi... el era cel mai cuminte - nu vorbea urât deloc). Și  cel mai amuzant, Andrei. Dar toți în afară de Tibi erau vulgari. Și, totuși, ce să le faci? Suporți... Li s-a făcut observație să nu mai cânte prostii, dar atunci doar vorbeau.:) Găseau ei soluția!
   Am dormit într-o cameră: eu, Iuliana, Ionuț și bunica. Ionuț trebuia să doarmă cu bunicu, dar i-a fost frică, așa că s-a mutat la noi. Ne culcam pe la 10-11 PM și ne trezeam 7-8 AM, masa de dimineață fiind la 9, cea de prânz la 1 PM și cea de seară la 7:30 PM..  Mai ronțăiam câteceva după amiază, nu se putea să așteptăm! Dar între mese scriam și noi la mate, cu bunica. La caietele de vacanță. Și așa am mai făcut. 
   Eram la 2.5 km depărtare de cel mai apropiat sat. Bunica s-a dus o dată cu proprietarii să facă niște cumpărături. A declarat ca proprietarii fiind foarte de treabă. Și mie mi s-au părut așa! 
   Foarte aproape de pensiune era o pădurice. Acolo ma mergeam adesea cu bunica, ne plimbam un pic, făceam câteva poze și după aia plecam. O dată am mers cu toții acolo să facem un concurs organizat de bunicu. 
   Deoarece pensiunea era situată pe un munte, aveam o priveliște minunată pe care două cuvinte au definit-o în totalitate: România pitorească. Știu că era într-o dimineață ceață iar noi eram la masă. În noaptea aia plouase rău și cred că din cauza asta. Pe ferestrele dinspre vest, unde erau munții, nu se vedea nimic, absolut nimic.Încet-încet, ceața se risipea, lăsând la un moment dat să se vadă doar vârful unui munte mai înalt într-un cadru de ceață. Ce priveliște! Ziceai că eram în nori. 
   Am avut și o experiență mai neplăcută: m-a înțepat o viespe. A intrat sub fustă și... Țâc! M-a înțepat! Și bunica era plecată, bunicu era la ore... Am sunat-o pe mami și a zis că să pun ceva rece. Am sunat-o pe buni și mi-a spus același lucru. Dar eu am uitat, căci mami îmi zisese să ies afară. Și nu mi-am mai pus. Dar  trecut. Totuși, m-am umflat în jurul înțepăturii. Mă durea rău, dar după aia am uitat.
     Era un teren de basket, o sală pentru ping-pong, erau jucării pentru oamenii mai mari. Și o căsuță precum cele de la grădi, dar mai mare și din lemn. Eu puteam să stau în picioare fără nicio problemă. Era și un fel de băncuță. Foarte frumos mai era acolo!
    Vineri am făcut foc de tabără. Acolo Bia și Cătă cântau pe rând la chitară iar restul din voce. Am cântat și cântece patriotice dar și muzică pop. A fost frumos. Toți cei din pensiune au ieșit. Era o femeie care avea 4 băieței!:) M-am bucurat mult pentru ea!
    Ionuț și-a găsit acolo parteneri de joacă: un băiețel pe nume Matei și pe altul... dar nu mai știu cum îl cheamă. În orice caz, s-a înțeles de minune cu ei. 
    La plecare am fost la castelul Bran și la Rezervația de urși de la Zărnești. Foarte frumos! Dar la rezervație am văzut din 72 (spune ghidul, 100 zice pliantul) am văzut doar aprox. 15. Am făcut și acolo poze, și la Bran. De acolo i-am luat lui Grigo o sabie micuță, lui Ionuț una mai lungă, dar îngustă, Ecaterinei o coardă și... cam atât.
    Ce locuri frumoase! Câte minunății! Și doar într-o săptămână... Da într-o viață?!:)

6 comentarii:

  1. ai avut o vacanta superba! :) ai povestit atat de frumos incat parca eram acolo printre voi! :)
    cireasa de pe tort a fost insa observatia ta din final: daca atatea frumuseti au fost ontr-o viata, atunci cate or fi intr-o viata? plina de candoare si speranta :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, mona:)! Așa sunt eu: plină de candoare și speranță... De obicei gândesc așa!;)

      Ștergere
  2. intr-o viata poti afla o gramada de minunatii, insa niciodata de-ajuns... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da! Exact! Dar mie îmi ajunge să văd câte pot... Și aici urmașii mei vor citi despre minunățiile pe care le-am văzut! Și le vor vedea și ei... Ar fi un viitor frumos!:)

      Ștergere
  3. Interesanta excursie ai avut! Si ma bucur ca ti-a placut la Bran :) dar mai ales ma bucur ca ai vizitat si rezervatia de la Zarnesti! :) Dna Cristina Lapis care conduce si rezervatia si asociatia "Milioane de prieteni" e o persoana minunata, care s-a zbatut mult pentru animalele "oropsite".
    Succese, Maria! Zile fericite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știam cum o cheamă!:) Dar să știi că și bunica a spus că e de treabă și foarte deșteaptă. Și, chiar așa e!:)
      Mulțumesc, Diana!

      Ștergere

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!