sâmbătă, 5 iulie 2014

"Bine! Foarte bine!"

   M-am dus cu Ionuț la spital să o vizitez pe buni care s-a internat din nou pentru că vineri i s-a făcut brusc rau (nu e grav cum a fost data trecută, dar nici bine nu e). Înainte să intru în curtea spitalului mi-am dat seama că nu mai știu pe unde am intrat la prima internare. Îl sun pe tati. O iau pe la URGENȚE, cum mi-a spus. Mai bâjbâi eu prin spital, în sfârșit, ajungem la buni. Îi dăm medicamentul cumpărat de mine și apoi plecăm. După ce termin de coborât scările principale din interior, intru într-un culoar: la stânga- uși, la dreapta- uși, în față o singură ușă care dădea afară. Mă gândesc: "De ce să mai rătăcesc eu pe aici, când în față este mai aproape de casă și ieșire, mai ales?". Ieșim, deci, pe ușa aceea. Cine ne-o fi pus? Nu știam pe unde sunt. La nimereală am luat-o: dreapta sau stânga? Oricum, și eu, și Ionuț suntem firi optimiste: "Nu ne pierdem noi la noi în oraș! Dăm noi de drumul bun!". Și așa a fost. Am ieșit din curtea spitalului și - minune!- într-o stradă cunoscută. Luăm apoi drumul spre școală ca să luăm un act pentru bunica (tocmai anul acesta a ieșit la pensie). Ionuț pe drum: "Maria, eu merg acasă!". "Nu, nu mergi înapoi singur. Ai răbdat atât, mai poți încă puțin!". Mergem la o farmacie de unde a vrut el neapărat să bea apă. Când ajungem la secretariat, doamna de acolo a zis să mai așteptăm 20 de min până vine directoarea sa semneze actul. Ionuț, scos din sărite, îmi zice: "Stai puțin!". Am stat, ce puteam face?:) Am mai vorbit cu niște fete dintr-a opta (trec într-a noua) și am mai admirat diplomele afișate (curios: eu nu aveam decât una din clasa a V-a, dar lasă că la anul le dau pe toate!:) ). Trec cele 20 de min, mami mă sună și îmi zice să vin. Dar acum stai și caută-l pe Ionuț! Colindă toate clasele la rând, "vizitează" curtea școlii pe care nu aveam nicio dorință să o revăd în momentele alea, întreabă pe femeile de servici, pe electrician: unde e băiatu?? Atunci mă sună mami și îmi spune că Ionuț tocmai a ajuns acasă. Merg acasă enervată, fără masa de prânz luată, în picioare de pe la nouă și plecată de pe la 11-12 până la 13:30 (aproximativ), ce să mai!, merg de-a dreptul distrusă prin soarele fierbinte dintre orele 13 și 17.
   În bloc mă întâlnesc cu un vecin:
   -Ce faci, Maria?
   Iar eu, punând accentul pe ambii "i" și "o", scoasă din sărite aproape:
   -Bine! Foarte bine!


Și acum...Poze de la ziua mea!:)

8 comentarii:

  1. cat esti de haioasa! foarte bine asa! cu toate vocalele accentuate! :))
    cred ca a fost super de ziua ta! pozele sunt minunate! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Mona!
      Da, a fost, într-adevăr, foarte frumos, a fost de-a dreptul încântător!:)

      Ștergere
  2. La multi ani binecuvantati de Dumnezeu!ati petrecut intr-un cadru foarte frumos. Avantajul de a te naste vara, poti sarbatori la iarba verde :)

    RăspundețiȘtergere
  3. la multi ani binecuvantati cu sanatate, noroc, impliniri si bucurii, copil frumos!

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani si pentru ziua de nastere si pentru ziua numelui! Sa fii sanatoasa si norocoasa, Maria, draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, Vulpiță dragă! Numai bine îți doresc!

      Ștergere

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!