Copilărie, de ce ne-ai părăsit?

          Unde ești copilărie?
          Cu multe jocuri înzestrată,
          Aveam viața mai curată
          Când eram cu tine.

           Mici și multe bucurii
           Fără număr noi primeam,
           Dar atunci nu ne gândeam
           La ce acum va fi.

           Cu părinții alergam
           Prin parcul nesfărșit.
           Nu-ncetam din ciripit
           Când adulții ne vorbeau.

            Multe scâncete ne-ai scos
            Din micile noastre inimi
            Și atuncea, cum ne crezi?,
            Ne purtam chiar caraghiosos.

            O, copilăria mea,
            De ce nu mai poposești?
            Tu chiar vrei să obosești?
            De ce mă părăsești acuma?

             Privirea ta mă arde,
             Dorul mi-l sporește.
             Parcă-s din poveste,
             Privirile jucăușe.