vineri, 12 februarie 2016

Clasa a VIII-a...

...este foarte dificila. Anul trecut abia asteptam sa ajung aici, ma simteam atat de sigura pe mine si aveam o ordine in ganduri... Bineinteles, cred ca vara am pierdut aproape tot :) . Iar clasa a VIII-a parca m-a luat asa, prea brusc. Nu cu materia neaparat...

Este vorba de stres. Stres cu notele. Te streseaza lucrarile la istorie din tot caietul, te streseaza chimia, fizica...de biologie chiar nu am de ce sa ma plang, doamna ne ajuta cu examenul in sensul ca avem voie sa lucram la ora dansei. Bineinteles, ne mai scoatem cate ceva si din manual, dar foarte rar.

Si, pentru ca scoala nu presupune doar dezvoltarea intelectuala, trebuie sa invatam sa comunicam. Nu am nimic impotriva, dar cand colectivul este sub standardele tale, nu ai ce sa comunici cu el, Bineinteles, doua vorbe pot sa schimb cu oricine, dar evit lucrurile astea. Am colegi pe care ii ocolesc. Sunt acei baieti-problema. Nu zic, sunt amuzanti, dar nu au limite. Fac glume proaste pe seama tuturor, asa incat sa iti fie frica sa afle ceva despre tine. Pe langa asta, mai sunt si invidiosi pe cei care isi dau interesul si invata. Am avut mici "conflicte". Se mira colegii mei ca de ce am eu 10 la tehnologie si cutarita are 6 sau 7, sau ca de ce nu sunt ascultata la chimie, chiar daca nu am nevoie de puncte in plus. Daca erau fete ii intelegeam, dar asa? Plus ca nu imi amintesc sa le fi facut ceva. A! ca nu le dau prea multa atentie, asta e altceva.

Sunt satula de fite, toata scoala incearca sa para matura, toti copiii vor sa fie "originali". Si din toata dorinta asta de a iesi in evidenta nu se intampla decat ca auzi si in stanga si in dreapta injuraturi, cuvinte urate, vezi gesturi si gesturi, atitudini si atitudini fata de profesori.  Iar originalitatea copiilor din scoala mea se rezuma la boticul facut in poze, la stratul gros de machiaj si la pantalonii cat mai cazuti, astfel ca in cateva zile sa te intrebi daca nu cumva ai de-a face cu niste creaturici fara idealuri.

Dar, multumesc lui Dumnezeu!, exista si oameni cu capul pe umeri. Invata mult, se comporta natural, desi ezita uneori sa se manifeste, au o parere destul de realista despre viata si mai citesc si carti. Da, cititul de carti deja nu se mai practica asa cum se practica mai demult. Mai nou, copiii citesc "renumitele" carti de pe wattpad. Acolo isi dezvolta si imaginatia: creeaza romane si isi modeleaza gandirea dupa numarul de vizualizari sau ce le mai face cartea populara. In opinia mea, o carte trebuie sa te reprezinte, sa iti placa tie, pentru ca daca vrei sa faci o carte apreciata de contemporani, nu o sa reusesti sa faci una fara sa bagi pasaje mai "indiscrete", invocari ale duhurilor sau tot felul de creaturi fabuloase, atat de fabuloase, incat sa intreaca orice rau, caci multi s-au plictisit de frumos si de lumina.

Si acum sa revenim la subiectul nostru... La examen. Am emotii. Am emotii pentru nota de la matematica. Am emotii pentru ca nu vreau sa imi fac bunicii de rusine. Poate tine de mandria mea, dar nu am gasit pana acum un leac potrivit pentru asta. Am inceput sa fac tot felul de greseli banale, tot din cauza stresului.

Si "nu lucrez destul"-de la doamna de mate citire. Cand am auzit asta, am fost atat de... demoralizata, incat nu am mai avut niciun curaj sa imi doresc sa intru la Buzesti pe mate-info. Si cand paream hotarata sa merg la filologie bilingv engleza, bunicii au inceput sa imi spuna cat de mult ma pricep eu la mate, ca ma descurc foarte bine si ca de pe mate-info pot sa imi fac o cariera foarte buna, pe care sa o merit. Asta cam asa e, de pe filologie nu prea ai unde sa pleci. Eu m-am gandit la drept, psihologie, litere sau o facultate de unde sa pot intra in invatamant, unde ma ajuta filologia, dar se pune problema de colectiv. Copiii ca lumea se gasesc pe profilul real, plus ca la filologie trebuie sa incerci sa intelegi tot felul de gandiri...

Asadar, imi doresc sa termin mai repede gimnaziul, dar imi e si frica totodata de viitor...


3 comentarii:

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!