luni, 21 martie 2016

Ispită...

Vineri seara am ajuns de la școală obosită, ca de obicei. Dar eram fericită: venea weekend-ul și credeam scăpasem de prima săptămână din post fără ispite mari (doar o ceartă cu unii colegi). Dar, după cum am spus, credeam.

Avem un colțar la bucătărie, iar o parte din el am aruncat-o pentru că era foarte jupuită. Deasupra "restului" de colțar este un raft cu fructe. Părinții au plecat cu cei mici. Nimeni  nu mai era acasă. Am vrut să-mi iau două banane, dar am observat că erau altele mai coapte. Mulțumită deci că am găsit ce vroiam, am călcat în spate...și am căzut.

Prima data m-am întrebat cum de am făcut. Apoi mi-am pipăit picioarele, căci mă dureau groaznic glezna și genunchiul drept. M-am ridicat abătută și m-am frecat la cap căci simțeam că îmi bubuie așaa... Aveam sânge. M-am dus la baie și mi-am dat cu apă rece apoi m-am gândit că puteam să leşin sau chiar să mor, așa că am telefonat la tati șiam deschis ușa cu cheia. Am plâns atât de mult, încât a doua zi nu îmi puteam deschide bine ochii de umflați ce erau. Mi-a tăiat mami din păr, arată groaznic acum, dar important este că nu am nimic grav, adică nu a fost nevoie să mă duc la spital.

Numai eu știu cât de aproape am fost de moarte. Până să vină părinții m-am rugat non-stop, eram disperată, căci dacă muream nici spovedită, nici împărtășită... nu știu ce se alegea de sufletul meu. M-am gândit la toate păcatele care îmi puteau pricinui asta și acum sunt și mai recunoscătoare că nu am murit. Am trecut printr-o încercare destul de grea...îmi era frică 1. să nu mor și 2. să nu înnebunesc. Am ieșit și ieri, și azi pe afară, dar cu eșarfă sau cu pălărioară pe cap... Mi-am consumat toate puterile zilele astea, acum trebuie să mă refac. Cu rugăciunile familiei și ale celor apropiați, cu tratamente naturiste și cu credință, o să trec și peste asta.

Doamne, mulțumesc că mă iubești și că mi-ai mai dat o șansă de a fi mai bună, mai credincioasă și mai cuminte!



2 comentarii:

  1. Am început de ieri să îți citesc blogul. Ți-am citit toate postările! Eşti o fată minunată, un copil deosebit, ai atâtea calități pe care le-am descoperit cu ajutorul scrisului tău! Se vede mult cum ai evoluat, şi chiar m-a mirat faptul că ai un blog de atâția ani! Sper să îl țin şi eu la fel. :) Să scrii, Maria! Scrii din inimă şi ne împrărtăşeşti sentimentele tale într-un mod minunat! Mă bucur foarte mult să văd că pot cunoaşte oameni noi de pe urma scrisului. Te-am găsit întâmplător, căutând "Cei trei muschetari" pe internet şi ți-am găsit cuvintele. Le-am citit şi eu pe ambele, au fost superbe!
    Să ai încredere în Dumnezeu, roagă-te, pentru că el ne apără, niciodată nu ne lasă la greu, pentru că suntem copiii lui şi ne iubeşte pe toți!
    Eu îți doresc mult succes cu blogul, şcoala, cu viitorul tău, şi ne citim în postările viitoare! Te invit să îmi citeşti blogul! :)
    Şi să fii fericită! Să zâmbeşti, să trimiți în jurul tău doar raze de soare! Ne citim!
    Daria. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar mi-ai făcut ziua mai frumoasă! Mulțumesc pentri cuvintele calde...M-am bucurat că, aşa mai puțin...popular :)) , blogul meu mai e urmărit cu interes, pentru că într-un fel te simți că scrii doar pentru tine pe un site și în altul când știi că sunt oameni care îți împărtășesc gândurile. O să îți vizitez blogul, dar nu știu când voi lăsa comentarii, ca sunt cam aglomerată cu școala...

      Numai bine și ție și mulțumesc încă o dată! Doamne-ajută!

      Ștergere

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!