vineri, 26 aprilie 2013

O fată foarte, foarte ciudată...

   Am fost ieri la niște cunoștințe. Acolo, era o fată într-a noua. Nici n-ai fi zis: gândea super ciudat, ți se părea că nu e om! De exemplu, vorbea cu mama ei despre ceilalți frați:

-Mami, de ce nu-i omori? Nu vezi ce enervanți sunt? Omoară-i!
-Dar și tu ai fost așa!
-Foarte rău! Trebuia să mă omori și pe mine!

   M-am mirat nespus când am auzit asta. Cum să spui așa ceva?
   Sau:

-Nu vreau să mor bătrână! După facultate, puțin mă pasă dacă mai trăiesc! Vreau să mor frumoasă!
[...]
-Vreau să mă fac doctor, dar nu știu cum o să ajung din moment ce puțin îmi pasă de oameni!

   Era capsată că mesajele primite de la muzica rock sunt drăguțe toate și nu sunt alte melodii mai tari. Wow! Deși e postul mare (și ea fată de preot!), mâncase carne. Chiar dacă n-ar fi ținut postul Paștelui, ar fi trebuit să țină cont că e vineri... Nici nu-i păsa! Deh....
   N-ai ce să-i faci! Unii oameni au niște probleme grave ce s-au abătut asupra lor, poate, din cauza părinților!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!