duminică, 15 iunie 2014

Interviu pentru olimpiadă

   Dragi cititori, bunica e mult mai bine. Acum să vă arăt un interviu pe care l-a făcut o fată dintr-a șaptea pentru mine la cererea profesoarei mele. Pot intra oricând în detalii, dacă nu vi se pare destul ce am scris mai jos...:)) O să pun și imagini de la Iași.

1. Cum ai reușit să ajungi la o astfel de performanță, ținând cont că această materie nu este una ușoară?
   În ciuda părerilor majorității oamenilor​, limba română mi se pare a fi o materie simplă, frumoasă, numai să înveți tot ce se dă la clasă. Pe de altă parte, îmi place să compun, îmi place de profesoara mea de română, îmi place enorm să citesc, autorul meu de suflet fiind Alexandre Dumas. Dacă nu aș fi dat peste acest minunat romancier, nu cred că aș fi încercat vreodată să-mi dezvălui talentul pentru scris ori să fi încercat să devin și eu un autor cu o "carieră"limitată la sala de clasă și profesorii care corectează la concursuri....

​2.Cum ai reușit să faci față emoțiilor?
   În clasa a V-a​ nu prea puteam să le fac față, totuși am luat pe la toate concursurile premii. Totuși în clasa a șasea am înțeles că stresul nu ar trebui să aibă loc. Bineînțeles, înaintea fiecărui concurs am emoții, dar foarte puține, și niște emoții de care.... m-am atașat și îmi place să mă "răsfăț" cu ele. Fiecare elev trebuie să afle că niciun concurs nu e nici mai mult nici mai puțin un loc unde găsești copii cu aceleași talente, pasiuni, un loc unde ar trebui să te simți bine. Anul acesta la olimpiada națională am fost un pic mai mult stresată pentru că nu știusem de un subiect, nici eu, nici doamna mea profesoară. Totuși, m-am descurcat foarte bine. La cea orală emoțiile au venit pentru că nu mai fusesem la o altă probă orală. Mă gândeam: "Nu trebuie totuși să am emoții: ele o să mă împiedice să fiu liberă în exprimare.... Și, la urma urmei, poate că este singura dată când am probă orală la română...". 
   Acolo m-au ascultat o profesoară și un profesor. În timp ce eu vorbeam ei zâmbeau deschis la mine. La un moment dat, m-am oprit, așteptând să îmi spună că pot ieși. Dar ei au stat un timp uitându-se la mine, zâmbind în continuare... Asta înseamnă că am reușit să fac față emoțiilor...

3. Ce te-a motiva în evoluția ta?
   Afirmațiile că am talent, dorința de a avea un rezultat mulțumitor, gândul că mai devreme sau mai târziu voi putea spune elevilor de gimnaziu: "La vârsta ta, făceam tot posibilul pentru a reuși, făceam imposibilul posibil dacă mi se cerea...", toate acestea m-au ajutat să merg înainte, să am încredere în mine, să îmi ating țelurile și să mă simt.... cum s-ar spune: împlinită. Mai pe scurt: să evoluez.

4.Cum a început pasiunea ta pentru limba română: a fost o constrângere sau o plăcere încă de la început?
    O plăcere, desigur, dar nu chiar de la început... Pasiunea a început atunci când am văzut că am talent. La început doamna mea profesoară mă trimitea la concursuri (în clasa a V-a) fără ca eu să vreau neapărat, uneori chiar mi se părea că nu mai pot, dar acum îi sunt recunoscătoare și îi mulțumesc din inimă pentru că mi-a arătat acest drum! Nu o pot numi însă constrângere... ȘI mie îmi era drag să merg și să concurez cu alți copii.

5.De ce te-a atras în mod special limba română, având în vedere că mare parte din familia ta este specializată pe matematică?
     Niciodată nu mi-a plăcut să fiu cum sunt ceilalți, iar acesta este unul dintre motive. Am încercat să merg și la olimpiada de matematică în clasa a V-a, dar abia m-am calificat la județeană, acest fapt m-a ajutat să merg la PLUS MINUS POEZIA, singurul lucru care m-a făcut sa fiu mulțumită după rezultat . Am văzut că nu îmi place așa mult să lucrez la matematică, nu mă simt sigură pe mine când vine vorba despre materia asta. Anul acesta am renunțat la matematică și am mers la olimpiada fizică, unde am luat mențiune pe județ. Voi încerca să mă ridic și în acest domeniu, și, deși sunt sigură că o voi face mult mai greu decât la română, îmi doresc să am și aici performanțe.

6.Când ai început să dai de greu, te-ai gândit că ar trebui sa renunți?
      Sincer, nu am vrut să dau înapoi decât înainte de faza pe școală, unde anul acesta m-am stresat mai mult decât anul trecut la județeană: "Dacă eu, fată cu premii la română, nu reușesc sa mă calific la locală?". De greu însă nu a fost vorba. Mi-a făcut plăcere să învăț la literatură - gramatica se învață și la clasă, nu e problemă. Greul nu ar trebui să aibă loc: dacă ai talent și înveți, reușești fără multă trudă, dacă nu ai, nu ai și asta e...

7.Dacă ar fi să o iei de la început, ai alege tot limba română?
      Desigur. Nu am avut pasiuni mai puternice decât literatura. Dacă ar fi să am alta - dar căpătata din timpul meu liber, nu de la școală, firește, pentru că așa a fost și literatura - ar fi muzica. Însă dacă nu ești bun la literatură, parcă nu poți să trăiești profund versurile, linia melodică, ori trebuie să fi foarte atras de muzică, și asta nu e în cazul meu, pentru că nu îmi place în mod... exagerat, aș putea zice. Deci da, tot limba română aș alege-o. Sunt însă două variante, dar ambele duc la răspunsul meu afirmativ: una: să îmi trăiesc din nou viața fără să mi-o amintesc pe asta și atunci aș gândi la fel, aș judeca la fel, deci ar fi totul tot la fel, iar alta: să  încep cu începutul dar să știu despre ceea ce am trăit, așa că aș alege să mă axez tot pe română și aș lupta mai mult pentru rezultat, pentru experiențe cât mai plăcute. 

8.Cum a fost atmosfera, concurența și, de asemena, participarea ta?
     Spre mândria Iașului, tot ceea ce mă înconjura acolo mă făcea să ma simt fericită, bine-dispusă, să mă simt ca într-o poveste. Atmosfera a fost plăcută, fiecare moment l-am trăit cu satisfacție, fiecare secundă o sorbeam cu plăcere. O atmosferă cu adevărat specială, specifică unui concurs pentru artă.Concurența nu a fost extraordinară, a fost la fel: clasamentul, baremul, punctajul nu s-au modificat, însă în sala de concurs, toți copiii erau destul de liniștiți, calmi, mi-a plăcut că erau binecrescuți toți. Participarea mea a fost importantă pentru că reprezentam județul, pentru că ma fost și în vizită la niște rude mai apropiate acolo, pentru că am făcut cunoștință cu niște fete, iar acum păstrez încă legătura cu una dintre ele, ceea ce mă mulțumește.

9.Cât de mult a contat rolul profesorului?
      Copilul poate avea cât talent vrea el, însa dacă profesorul nu e bun, nu se scoate în evidență talentul. Pentru mine, care nu mă meditez, doamna profesoară a însemnat foarte mult. Ea m-a învățat partea teoretică, fără de care nu puteam merge la concursuri. Apoi m-a influențat mult și felul ei de a vorbi, de a se exprima, ceea ce am admirat mereu la ea. Este o profesoară deosebită, care mi se pare a fi una dintre cele mai drăguțe femei și de care m-am atașat mult. Este înțelegătoare, plăcută, glumeață și mereu ne dă pe caiet tot ceea ce trebuie să știm. O consider profesoara ideală pentru toate vârstele și sunt sigură că toți oamenii - de la cei mai mici până la cei mai învârstă - o îndrăgesc.
 
10.Ce loc ocupă această experiență în viața ta?
     ​
  ​ Mereu mi-o voi aminti cu plăcere, mi-o voi dori în fiecare an de gimnaziu și îmi pare bine că am reușit măcar o dată să ajung aici. Acest concurs național m-a făcut să îmi schițez deja o parte din greutățile vieții.  În timpul călătoriei cu trenul am ascultat numai episoade din viața celor două însoțitoare, deci nu puteam să nu aflu experiențe de viață! Așa mult îmi plăcea să le ascult cum vorbeau și să le văd cum gesticulează... Erau tare drăguțe! Și am observat că toate profesoarele de limba română au ceva special. Mi-a plăcut foarte mult! A fost ca o mini-vacanță, ca o excursie deosebită!
 
11.Care a fost reacția ta când ai aflat că te-ai calificat la națională?
      Nu mi-a venit să cred. Prima care mi-a spus a fost sora mea mai mare și nu am crezut-o la început. Eram aproape convinsă că glumește cu mine. Și totuși, mi-ar fi plăcut să știu că spune adevărul. Mami a zis că sigur nu e adevărat, dar sora mea susținea că e cât se poate de sinceră. Până la urmă, am rugat-o pe bunica să o sune pe doamna mea profesoară de română și să lămurească lucrurile. Și, într-adevăr, nu fusese o glumă. Cum am aflat, i-am scris cunoștinței din Iași și doamnei diriginte. Eram așa fericită! Îmi aduc aminte că faza locală fusese amânată din cauza zăpezii. Cu o zi înainte de faza locală am învățat foarte mult și bine, o mai făcusem și pe parcurs, dar atunci, în ziua aceea, am stat vreo 3-4 ore să repet. Mă gândeam: "Ce bine m-aș descurca dacă asta ar fi faza județeană!". A doua zi, când am ajuns la școala unde se ținea olimpiada, am văzut scris mare la intrarea în clădire: "FAZA JUDEȚEANĂ". Acest lucru a fost o altă surpriză plăcută, pe care mi-o doream și am primit-o. De foarte multe ori lucrurile și chiar viața de zi cu zi sunt ... pe "gustul" meu!


































































































































4 comentarii:

  1. esti o fata minunata si ambitioasa si chiar daca te cunosc doar de aici, sunt mandra de tine. iti doresc din toata inima success in tot ceea ce vrei sa faci, sanatate, noroc si drum usor si frumos in viata!

    te pup!

    ps - ma bucur enorm ca bunica ta si-a revenit! sanatate maxima!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Erys, că mă apreciezi! Și eu mă atașez mult de cei de pe blogger... Un fel de altă "familie"....:)

      E mai bine, și-a revenit cât de cât cu memoria, dar are niște ușoare probleme cu echilibrul... Oricum, e mult, mult mai bine!
      Pupici!

      Ștergere
  2. Draguta mea, ma bucur de toate vestile bune! :)
    Si felicitari! cu miile! :)

    RăspundețiȘtergere

Mă bucur că-mi scrieți și vă voi face o vizită cât mai curând!