Micul Prinț - Capitolul 12

   Am uitat să mai scriu și despre scumpul meu prințișor, Grigorie! Pentru că am fost ocupată. Dar acum chiar că a făcut prea multe! Spre îndulcirea bunicilor, Grigoraș, fratele și prințișorul meu, vrea să stea cu ei, îi roagă să se joace cu el, ba chiar i-a invitat la mare, la anul...

-Hai, mă, Grigoraș, zice bunica, ne iei și pe noi cu tine la mare?
-Da! zice Grigoraș, zâmbind și însoțindu-și răspunsul cu o mișcare a capului.
-Păi, noi n-avem bani! zice bunica uitându-se înspre bunicu și râzând încetișor, să n-audă Grigoraș.
-Lasă că vă dau eu!
-De unde? întreabă bunicu, încercând să fie melancolic.
-Iau eu de la Iuli din pușculiță!

    Bunicii au început să râdă, înduioșați de prințișor...

   Odată, într-o seară, eu îi explicam lui Grigo cum că Dumnezeu face din tine ce vrea, dacă te rogi la el, el îți dă ce-i ceri...
   Grigoraș, speriat, mi-a zis:
-Erau odată niște copii care s-au transformat în monștrii de noapte!
   Tare naiv mai e!:) Tocmai asta-i frumos la copii!

   I-am citit o dată "Sare în bucate". Și el a ținut minte de fete, de sare, miere și zahăr. Și bucate. Și mi-a zis într-o seară:
-Malia (nu prea îl zice pe "r"),  citește cu "Fetele-n bucate"!
   
   Bunicu vroia să îl facă să zică "jucării" nu "jucălii".
-Zi: "Bunicu, vreau la jucării".
-Bunica, vleau la jucălii, spune el uitându-se la bunica, deși îl auzea perfect pe bunicu.
-Zi, Grigoraș, ce spune bunicu!
-Dacă spui "jucării", mergem la jucării.
-Rrrrrrrrrrrr... Jucălii! spune Grigoraș crezând că încheie discuția.
Bunicii încep să râdă, dar bunicu își reia poziția serioasă:
-Zi "jucării", și mergem.
-Buni, vreau "acolo"!

   Mi-a plăcut de el în toate cazurile... Este o dulceață de băiat! Îl iubesc! Este cuminte până când se lovește sau e lovit, certat, contrazis... Atunci țipă și zice că sunt urâtă... Dar îl înțeleg!;)
   O dulceață!